Aici voi posta eu creatiile mele. (Sper sa nu va plictisesc prea tare! )

O formula matematica

Condus parca de o vointa nevazuta, creionul alerga pe foaia alba cu patratele de matematica, conturand un corp geometric colturos, rece si lipsit de orice raza de emotie. Era desenul perfect, pentru care rubrica din catalog care ii apartinea fetei avea sa fie murdarita cu un 10. Privirea ei cauta cu sete o formula matematica, pentru a putea rezolva problema. Scria pe ciorna deja murdara calcule infinite care nu duceau la niciun rezultat; gandurile ei se rezumau la niste cifre fara sens. Privirea i se inlacrima deodata, si mana obosita transforma foaia de jurnal pe care ea incercase rezolvarea, intr-un cocolos de hartie, care semana cu o inima fara suflet. Gresise. Ceasul de perete cu cadranul prafiut incerca sa se odihneasca, dar in zadar, pentru ca vigoarea artificiala si rece a bateriilor nu lasa nicio secunda sa se ascunda in spatele acelor acestuia. Fata simti ca nu mai are puterea sa priveasca la ceas, deoarece acesta stia cu siguranta ce va face maine, pe cand ea se intreba cu disperare daca noaptea care vine nu ii va ingheta sangele in vene, sau poate lacrimile in ochi… astea erau mai vii decat sangele. Dintr-un colt al camerei se auzea in surdina aceeasi melodie trista, neagra, care se relua de mii de ori, dar parca de fiecare data dand nastere la si mai multe lacrimi. Lumina moarta a lampii de birou facea peretii sa para si mai goi decat erau, si problema de geometrie tot mai ascunsa si indepartata. In coltul din stanga camerei, zacea fara suflare un album cu poze- amintiri colorate in alb si negru. Langa dulapul pe care fata lipise niste postere vechi si botite, era atarnata o hartie, plina de notite, insemnari, si cifre incercuite cu negru- in mintea fetei se zbatea un cuvant- calendar- pe care nu avu insa curajul sa i-l atribuie acelui jurnal al inmormantarilor repetate ale inimii sale. Cateva petale de trandafir, uscate, zac pe podeaua zgariata de vreme. O perdea groasa si invechita atarna pe geam, lasand la vedere o pata de lumina si agitatie ciudata, pe care fata se ferea sa o priveasca. Mainile sale se jucau cu un medalion fara stralucire, de un negru orbitor, pe care lacrimile fetei pareau boabe de diamant de pe o piatra funerala. Usa era inchisa, doar imaginea incetosata a bibliotecii prafuite se mai zarea prin sticla groasa. Fumul durerii se raspandea mult prea repede prin sufletul si venele fetei; aceasta nu mai avea curajul sa priveasca la ciobul de oglinda care statea rece pe un colt stingher al mesei. Fata privea necontenit la medalionul plin de visuri inecate in negru. Il tinuse atata timp in maini, dar inca mai simtea raceala de fier care pusese stapanire pe acesta. In ciuda durerii infinite, sangele ii alerga prin vene, chiar daca nu mai avea rost. Privirea fetei se plimba prin camera goala, cautand parca ceva inexistent. Razele intunericului se reflectau in oglinda metalica a lamei, raspandind in camera mii de fascicule de libertate si uitare. Cand o lua in mana, parea atat de mica si rece, iar lacrima care cazuse cu greutate pe ea o facu sa para si mai fantastica si ciudata. Dar lacrima se incapatana sa nu cada, agatandu-se cu disperare de taisul nepasator al lamei. Nuantele rosiatice ale sangelui formau cu lacrima o piatra semipretioasa inexistenta pe pamant. Visul negru se amesteca din ce in ce mai adânc cu realitatea rosie, iar lacrimile de diamant neslefuit erau de mult fara rost. Un sunet metalic dureros rasuna in refrenul melodiei triste, atunci cand lama atinse podeaua de ciment rece. Un sentiment de durere si eliberare puse stapanire pe sufletul inecat in lacrimi, iar inima fetei renunta la suferinta. Genele presarate cu roua grea a lacrimilor se uneau din ce in ce mai tare; pata de viata ce se zarea la fereastra deveni brusc o amintire rece, iar taisul de gheata al lamei- o dovada a existentei durerii si lacrimilor. In acea atmosfera de mormant, o foaie de hartie ascunsa se lasa purtata de adierea mortii, cazand jos de pe masa. Era formula matematica pentru a rezolva problema de geometrie. Dar cerneala albastra se impleti cu sangele rosu, rezultand o mare de regrete.

Asta e preferata mea.
Ce ziceti am vreo sansa?
_________________
I can feel the night beginning
separate me from the living
understanding me
after all I've seen
piecing every thought together
find the words to make me better
if I only knew how to pull myself apart ...

Ultima modificare efectuata de catre Black_Queen la 22/08/2007 13:39, modificat de 1 data in total

ai toate sansele sys scriitoarea mea mik

asa e ,si preferata mea,ba chiar am copiatu in calculator
_________________

Mersi mult pentru aprecieri fetelor!!!!


Toamna

Cerul e gri.
Vantul otravit omoara frunzele neputincioase.
Cerul plange.
Toamna canta melodia grava a inmormantarii naturii.
Eu plang.
Privesc la acele prezente pamantesti
care se bucura la vederea culorii sangelui morbid.
Imi este frica.
Ma ascund sub copacul in agonie
si ii soptesc condoleante.
Ultimul refren al baladei mortuare se aude
iar ecoul lui se pierde in eter.
E moartea naturii.
Iar eu plang.
_________________
I can feel the night beginning
separate me from the living
understanding me
after all I've seen
piecing every thought together
find the words to make me better
if I only knew how to pull myself apart ...

Sinuciderea ingerului

Cascada de cristal nocturn
Plangea cu lacrimi de sange fara suflet
Si ingerul cu aripi de safir
Scrie cu lama pe inima lui- suflet incomplet.

Viata lui nu e decat o iluzie fara sperante,
O idee abstracta fara capatai.
Cerul ii canta condoleante,
Dar nici acesta nu stie ce e in mintea lui.

Flacara de gheata ce ii arde iubirea
Nu ii poate controla durerea
Cerul e din ce in ce mai departe
Iar sangele ce curge, de cascada e tot mai aproape.


Nu e chiar o a doua parte a "Toamnei" dar sper k merge
_________________
I can feel the night beginning
separate me from the living
understanding me
after all I've seen
piecing every thought together
find the words to make me better
if I only knew how to pull myself apart ...

moamaa sys...sunt mandra de tn ...tzine-o tot asa
_________________
I`m not a perfect girl.
My hear doesn`t stay in place& I spill things a lot
I`m pretty clumsy& sometimes I have a broken heart
My friends & I sometimes fight &maybe some days nothing goes right.
But when I think about it & take a step back
I remember how amazing life truly is &that maybe,just maybe.
I like being unperfect!
.

yaaaaaaaaaaaaaay sis mishto rau!!!!! doar shtii u k eu sant fana ta de mult mno....k doar ea e sora mea mai